Voiaje în caleidoscop – prezentare, Bookfest 2022 (I)

De Éric Dussert, București, 4 iunie 2022

Voi evoca aici figura singulară a unei femei care a părăsit această lume cu mult timp în urmă și a cărei lucrare a fost în sfârșit tradusă în limba română de Editura Alchimica Ezoterică Fundamentală: am numit-o pe Irene Hillel-Erlanger, o franțuzoaică cu strămoși români, după cum vom vedea, și despre cartea ei Voiaje în Caleidoscop.

Kees van Dongen: La lecture ou Rabelais, Peint à Paris en 1911


Redescoperită în Franța în anul 1977 cu ocazia reeditării la editura Tourbe a acestui roman, Irène Hillel-Erlanger rămâne o personalitate fascinantă și totodată misterioasă…
Acum cincizeci de ani, nu existau prea multe cercetări academice care să încerce să ridice vălul ce-i învăluia existența.
A frecventat întrucâtva, expeditiv, Parisul artelor și al literelor în perioada de glorie a lui Le Bœuf sur le toit și mai ales a lui Apollinaire, Modigliani și Picasso, chiar în momentul în care mișcarea Dada exploda, iar revoluția de la 1917 avea să schimbe radical lumea.
Este nedrept, dar Irène Hillel-Erlanger a avut, practic, soarta comună rezervată figurilor feminine de care istoria culturală s-a debarasat fără prea mari bătăi de cap de-a lungul atâtor decenii.
Și este suficient să le amintim pe Claude Cahun (1894-1954), Marie de La Hire (1878-1925) sau Valentine de Saint-Point (1875-1953), pentru a vedea că această soartă nu i-a fost rezervată în exclusivitate.
Fiecare dintre ele a fost strâns legată de această lume a avangardelor, ale cărei urme nu s-au pierdut… dacă au fost emanate autori bărbați!
Este un fapt trist, dar este un fapt. În cazul Irène Hillel-Erlanger, două aspecte suplimentare i-au bruiat traseul, dezavantajând-o.
Primul se referă la dispariția sa prematură, în 21 martie 1920, la vârsta de doar patruzeci și doi de ani.
Aceasta moarte neașteptată, despre care legenda a lăsat să se creadă cu mult romantism că a fost o moarte misterioasă, nu a servit întipăriri ei în amintire.
Mai ales că deceniul care se încheia fusese marcat de masacrul războiului, dublat și de epidemia de gripă spaniolă care a înmulțit, la rândul ei, numărul victimele între anii 1918 și 1921.
Al doilea fenomen care împiedicat probabil întipărirea amintirii Irènei Hillel-Erlanger în memoria colectivă este tema cărții sale, aparent prea ezoterică pentru a fi pur și simplu dadaistă, prea modernă pentru a seduce publicul larg.
Titlul care eminamente i-ar fi îndreptățit pretenția la faimă, Voiaje în Caleidoscop este cel care, în mod paradoxal, a retrogradat-o în colțul istoriei literare: romanul său plin de mister, jucat cu o notă de suprarelism și de spirit al vremii.
Cu câteva luni înainte de moartea lui Irènei Hillel-Erlanger, Voiaje în caleidoscop fusese publicat la editura pariziană Georges Crès, cu o copertă magnifică și cu reprezentarea unui termometru simbolic de către pictorul olandez Kees Van Dongen (1877-1968) [naturalizat francez în 1929].

Citește continuarea: >>

Voiaje în caleidoscop – prezentare, Bookfest 2022 (I)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Scroll to top